MIHAI EMINESCU - 163 de ani de poezie
La 15 ianuarie se implinesc 163 de ani de la nașterea marelui nostru poet national Mihai Eminescu.
In acest articol voi incerca sa “zugravesc” unele trasaturi ale lu M Eminescu mai putin cunoscute de cititorul care nu a aprofundat biografia poetului
Insasi originile sale sunt invaluite in mister existand controverse cu privire la stramosii acestuia,unii istorici ai vremii catalogandu-l ca fiind rus dupa mama sa, al carei bunic era un anumit Alexa Potlov care a fugit din Rusia si s-a asezat pe malul Siretului in apropiere de satul Sarafinesti
Tatal lui Eminescu se naste intr-o familie cu sapte copii fiind cel mai mare dintre frati. Si din partea paterna exista numeroase suspiciuni cu privire la proveninta poetului istorici socotind ca stramosi ai tatalui sau ca fiind din satul Vad o mica asezare din Tara Fagarasului
Viata si personalitatea lui Eminescu au fost presărate cu nelinisti si zbucium, poeziile sale fiind concepute in vremuri in care poetul se zbate intre inflacararea discursurilor tinute in societatea Junimea si numeroasele neajunsuri materiale pe care le resimte din plin ori de cate ori banii trimisi de tatal sau inarzie sa soseasca.
Intre 1866-1869, activeaza ca sufleor in trupa lui Iorgu Caragiale si ca secertar in formatia lui Mihail Pascaly. In periplul sau prin tara Eminescu trece si prin Brasov unde trupa are spectacole, oras care il impresioneaza profund pe poet si unde se gandeste sa se stabileasca, lucru care insa nu se materializeaza niciodata.
La 1869 Eminescu pleca la Viena ca student al “Facultatii de Drept si Filozofie”. Aici se imprietenste repede cu alti student romani: Samoil si Arcadie Isopescu,Iancu Cocinski, Oneriu Turcan si altii. In cercurile studentesti de la Viena, Eminescu este cautat si apreciat de straini insa prieteni de suflet ii raman tot compatriotii sai, tot aici cunoscandu-l si pe Ioan Slavici cu care leaga o stransa relatie de colaborare si amicitie. In 1872 Eminescu o intalneste pe Veronica Micle tot la Viena, alaturi de care traieste o furtunoasa poveste de dragoste. Exista voci care spun despre aceasta ca ar fi fost o femeie usuratica, nestatornica, ce trateaza cu indiferenta sentimentele aprinseale tanarului poet.
Intre 1872-1874 studiaza la Berlin, unde viata poetului devine mai agitata din cauza “bolii” si din cauza sentimentelor ce le nutreste pentru Veronica. Se cunoaste de asemenea ca aici o cunoaste pe Milly cu care se imprieteneste si care-i devine muza. La 1874 se intoarce in tara unde indeplineste numeroase functii printre care corector si redactor al ziarului “Curierul de Iasi”, revizor scolar pentru 
districtele Iasi si Vaslui, functie obtinuta cu ajutorul eternului sau sprijin Titu Maiorescu, dar si director al Bibliotecii Centrale sau redactor sef al ziarului “Timpul”.
In tot acest timp boala il afecteaza tot mai grav, astfel ca in februarie 1889 este internat la spitalul Marcuta in Bucuresti. Nu isi petrece prea mult timp aici pentru ca medicii nu au vrut sa il tina si este mutat in ospiciul “Caritas” al doctorului Alexandru Sutu.
La 13 aprilie 1889 se decide instituirea unei curatele in urma cererii unui consiliu compus din Titu Maiorescu, Dem Laurian, Stefan Mihailescu, I.L. Caragiale, Gr. Valentineanu si Mihail Braneanu, pentru a se putea primi prin tutore pensie de la stat. Acesta este sfarsitul vietii de raspundere morala a poetului.
In scurt timp Eminescu trece in nefiinta ramand in urma sa un mare regret si o vasta opera neterminata.
Astfel am incercat ca prin aceste cateva randuri sa redau cititorului gazetei o mica farama a vietii tumultoase si plina de neajunsuri materiale si sufletesti a marelui poet care a fost Mihai Eminescu.
BOGDAN CIOLAN
